Scrisori de dragoste 25

Dragul meu,

Ti-am scris ca voi reveni candva sa iti cer iertare ca te-am iubit atat si nu am avut curaj sa iti explic la ce ma refeream. Vorbeam de faptul ca in mijlocul nebuniei sentimentelor mele si in mijlocul amalgamului de ganduri erai tu. Tu erai prezent in orice moment, fie in mintea mea, fie in inima mea, fie in fata ochilor mei...Erai cumva langa mine , chiar daca nu neaparat fizic; si era bine si asa, insa eu voiam mai mult. Eu voiam tot, si atunci nebunia sentimentelor mele s-a transformat intr-o nebunie a gandurilor. Poti sa intelegi din asta ca detestam cat de mult tineam la tine, prin urmare am ajuns sa te detest si pe tine. Detestam ca nu mai aveam control asupra gandurilor si sentimentelor mele, ca nu puteam sa ma concentrez la ceea ce aveam nevoie cu adevarat... Pe atunci tu controlai cu maiestrie de papusar tot ce tinea de mine. Fara sa iti dai seama scoteai de la mine exact ce reactie doreai sa primesti, poate chiar mai mult. Nu am inteles niciodata cum o faceai si  nici nu vreau pentru ca ma irita numai cand ma imi amintesc de momentele acelea. Si ti-as cere iertare ca te-am iubit atat pentru ca mi-am dat seama ca aveam pretentii prea mari si prea multe de la tine. Desigur, toate erau direct proportionale cu ceea ce realizam eu catre persoana ta si cu ceea ce simteam. Greseala mea a fost ca, desi te cunosteam atat de bine nu ma resemnam la gandul ca esti o persoana prea slaba ca sa poti fi in stare sa imi inapoiezi toata dragostea pe care ti-am inmanat-o cu cea mai mare incredere. Acum am impresia ca vad mai clar lucrurile astea, tocmai pentru ca privirea ta nu mai este aici ca sa o tulbure pe a mea. Te rog, observa ca incerc sa te conving de aceste lucruri si in acelasi timp observa ca incerc sa ma conving si pe mine de ele. Nu sunt suta la suta sigura ca ce iti scriu acum este si ceea ce gandesc cu adevarat. Si nu sunt sigura pentru ca am o teribila teama ca nu cumva, atunci cand ma voi intoarce aproape de tine, sa se intoarca si furtuna spirituala in care ma aflam, iar eu sa cad din nou in dizgratia iubirii.

Pentru dragul meu, 

A ta.

Scrisori de dragoste 24

Dragul meu,

Scrisorile acestea pe care le tot scriu sunt singurul motiv care m-a tinut la distanta unui fir de ac de nebunie. Sunt constienta ca nu le vei primi niciodata, insa trebuie sa iti spun ca m-ai adus la disperare. Sunt departe de tine si asta ma face sa fiu o obsedata plina de sentimente de frustrare si dor. Te iubesc si te urasc in acelasi timp. Esti lucrul care desi il doresc cel mai mult, il tin cel mai departe. Ma desparti de material pentru ca langa tine nimic nu ma mai intereseaza. Iarta-ma ca folosesc expresii atat de dure si grele dar cand vine vorba de tine nu mai am finete in gandire, devin un fel de fiinta pur instinctiva si ma port exact cum nu trebuie si nu imi mai permit nici sa te privesc. Simt ca ma sfasie durerea si ca odata o sa explodez de atata gand si sentiment pastrate in mine. Acum sunt plecata si  nu stiu pentru ce anume ma voi intoarce cand voi face acest lucru, insa stiu ca voi reveni candva sa iti cer iertare ca te-am iubit atat. Acum mult timp ti-am promis ca plec, dar daca tu imi ceri, ma voi intoarce imediat. Probabil ca si acum sunt in aceeasi situatie. De ceva timp imi dau seama ca pentru tine mai simt decat o iubire uscata si prafuita. Nu mai exista pasiune, nici zambete ratacite la orice ora a zilei sau noptii si nici imaginea ta nu imi mai invadeaza gandurile ori de cate ori pofteste. In schimb exista un dor resemnat si cateva sentimente ponosite. Si totusi ma gandesc ca asta e din cauza ca m-am indepartat de tine si ca mi-am interzis sa te mai vad. Te gandesti de ce? Raspunsul este foarte usor de aflat; pentru ca privirea ta ma tulbura, genunchii incep sa imi tremure, nu imi mai pot stapani vocea si ma trec transpiratii reci. Daca ai fi fost putin atent ai fi observat asta. Desigur nu iti reprosez nimic...Te inteleg...Tu nu ma iubesti.

Pentru  dragul meu, 

A ta.

Am fost, suntem si vom fi

Creat-am viata din priviri

Plecat-am goi spre amintiri

Cerut-am Legii euforie

Pledat-am din apologie.

Esti firmamentul vietii mele

Mi-esti soare, luna, cer cu stele

Esti lege de nestapanit

Imi esti barbatul mult iubit.

Vom pribegi de plin amor

Voi suspina de al tau dor

Vom inmulti dragostea-n foc

Noi vom muta muntii din loc.



Schimbari

Ne  aflam in vremuri de rascruce. Pasim pe langa momentele care ne fac sa ne intrebam  ce ar mai trebui sa se intample, sau cum si cand, dar noi incepem intotdeauna cu raspunsurile, asa ca intrebarile nu mai au rost, ci doar moralitate.

            Viata ne impinge la fapte, nu este determinate de ele. Ne pune in fata ideilor de obisnuinta si supunere. Ne asigura totusi doza de schimbare a monotoniei si asta ca sa nu ne intristam ; sa nu avem timp sa ne intristam, dar noi nici nu mai stim de ce suntem tristi  si asta pentru ca mintea noastra este pe deplin stapanita de complicatiile rationarii, si anume, de ganduri.

            Renuntam la a mai simti vantul cand ne bate pe obraz; si nici nu ne mai uitam la stele ca sa ne uimim de perfectiunea lor firmamentala. Ieri am eliberat doua minute din incarcatul meu program care in fond inseamna pierderea timpului si l-am alocat privitului spre cer. In singurele doua minute pe care le-am alocat acestui lucru am zarit o stea cazatoare. Nu exista probabilitate care ar face ca eu sa vad in acea secunda atat de exacta minunea cereasca, exista doar faptul ca noi nu mai privim lucrurile frumoase si adevarate. Ne afundam in pseudo-griji, pseudo-ganduri si pseudo-probleme, toate in van. Ne afundam in desertaciune. Asadar, viata ne cere sa fim fericiti in timpuri triste. De ce? Pentru ca altfel suntem amenintati ca vom muri din cauza unei probabile depresii, sau mai rau, vom trai...

            Vremurile de rascruce in mijlocul carora ne aflam ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne faca doritori sa stimulam schimbarile spirituale prin care suntem fortati sa trecem permanent.

            Schimbarile sunt prezente peste tot in jurul nostru: in natura, in oameni, in ganduri si ideologii, in credinte si ideologii, in credinte, dar mai ales in mintea si ochii nostrii. Omul nu este facut sa stagneze, asa cum nu este facut (de exemplu) sa stea singur. Si daca schimbarea ar putea fi benefica totul s-ar conecta mai puternic, insa ce se intampla atunci cand noi regresam? Ce se intampla  daca gandirea imi este sanatoasa , iar vorbele-mi bolnave? Unde renunta conexiunea a mai exista? Egaland cumva acest rationament cu cele de mai devreme as spune ca gandurile mele se ingusteaza, iar mintea mi se goleste. Inseamna oare asta ca mi-am pierdut indemanarea in a mai fi eu? Sau pur si simplu fac parte din oamenii care se pierd pe drumul desenat de ei insisi?

            Ducem noi oare un regim spiritual nesanatos, sau faptele determinate de viata si vremea pe care le traim sunt cele care poarta vina regresului nostru?

            Vremea schimbarilor va veni la un moment dat in viata fiecaruia, insa eu incerc sa ma rezum deocamdata la cele benefice pana nu va fi nevoie sa imi croiesc drumuri noi prin amalgamul de timpuri prezente.

Detinem discordie

Cu marul discordiei in mana

Plecam, iubite in viata

Zambim, s-o privire spana

Observa, gandeste, inhata.

Cu marul discordiei in mana

Cantam, iubite, ‘noptarea

 Dansam si credinta atarna

Absenta aduce scaparea.

Cu marul discordiei in mana

Ne plangem, iubite, de mila

Privirea fantasme aduna

Amor nu se aduce din sila.

Cu marul discordiei in mana

Creem, iubite, extaz

Iar eu cu privire pagana

Ma schimb pe acelasi macaz.

Cu marul discordiei in mana

Ne adoram, iubite, continuu

Fara tine sunt o lacuna

Fara mine devii promiscuu.

Esti mort

Esti mort iubitul meu, in vis,

Nu iti mai vad chipul aprins

Dar te mai vad in noapte dulce

Transformat in a mea cruce.

Esti mort precum o stea cazuta

Fecioara-n amintiri pierduta

Esti carte veche, ingalbenita

Esti vietate pripasita.

Esti mort iubitul meu, in vis,

Pe tine dragostea te-a stins

Ai devenit acum lumina

Vointa-mi tie ti se-nchina.

Esti mort si eu te plang tarziu

Esti mort si este tot ce stiu

Esti mort si inima-mi se frange

Mort esti, durere se rasfrange.

Esti mort iubitul meu, in vis,

Si totusi parca, din abis

 O luminita stravezie

Te arunca din a mea fobie.

Esti viu iubitul meu, in viata,

Deci n-a murit a mea speranta

Visat-am, drage, a ta moarte

Dormit-am in absurditate.

Scrisori de dragoste 23

Dragul meu,

Azi iti scriu de departe. Imi e dor de tine. Si cred ca tocmai pentru ca imi este atat de dor de tine te-am visat azi-noapte. Erai atat de frumos si de simplu... Erai atat de personal... Si ne potriveam atat de bine. Zilele trecute cazusem intr-o depresie ce nu imi dadea pace, insa dupa o asemenea noapte cum mai puteam eu sa fiu trista?! Habar nu ai tu cum te vedeam , cum te alintam in gandul meu, cum ma minteam ca de obicei si cat de bine era ca faceam asta. Imi dau seama ca vreau sa imi petrec timpul iubindu-te pe tine si ca tu nu o sa ma opresti din a face asta. In visul meu aveam o relatie casnica si sanatoasa si te comportai asa cum esti tu de fapt, nu cum incerci sa fi. Erai idealul meu de viata si tot ce mi-as fi dorit vreodata. Dar...vezi tu... Sunt departe de tine si nici un vis nu poate schimba asta. Poate ca acolo in lumea viselor totul era frumos si asa cum stabilise inima mea sa fie, insa acum, cand ma trezesc imi dau seama ca lucrurile se schimba putin. Tu nu ma iubesti, iar eu trebuie sa accept asta, desi este foarte greu. Cu mine ar fi la fel de usor ca si cum ai respira, ar fi totul de o potrivire perfecta si totusi... tu nu vrei sa vezi asta. Te inteleg, nu ma iubesti...

Pentru dragul meu,

A ta.

Salveaza

Salveaza-mi sufletul obscur

De spirit negru, ingandurat

Salveaza-al vietii opac tur

Intotdeauna amanat.

Salveaza azi, salveaza maine

Creeaza linii albe, line

Salveaza viata mea de caine

Tine-ma strans langa tine.

Salveaza tot ce-a mai ramas

Chiar de-i putin, chiar de-i stricat

Salveaza tot dintr-un corp tras

Chiar de-i stricat, chiar de-i ratat.

Salveaza amintiri frumoase

Din minti curate, indragostite

Salveaza intalniri prin case

De-amor si lacrimi pustiite.

Salveaza zambete aruncate

Spre ochi cuprinzatori, dar goi

Salveaza iubiri inselate

Spre oameni ce vor inapoi.

Salveaza-ma de-asa durere

Cum n-am simtit niciodata

Salveaza-ma de-atatea rele

Te voi salva si eu odata.

Scrisori de dragoste 22

Dragul meu,

Cineva mi-a spus ca ce simt eu pentru tine nu trebuie sa se piarda. Nu am vrut sa ii dau dreptate. I-am spus ca in ultimul timp m-am schimbat si ca viata mea devanseaza si intra in declin din cauza sentimentelor mele. Vroiam sa numesc toata situatia mea ca fiind o intamplare nefericita. Mi-a raspuns simplu: "Nu! Este o iubire nefericita.". Este totusi o iubire si daca tu, iubitul meu, nu intelegi asta acum, eu iti voi da o pauza in care voi pleca. Dar intr-o zi ma voi intoarce. Acum renunt la tine, dar intr-o zi nu voi mai face asta si atunci voi veni doar pentru tine. Iar daca ma vei ruga voi ramane cu tine, dar numai daca ma vei ruga din proprie dorinta pentru ca nu mai pot astepta dupa tine ca pana acum. O sa iti ingrop zambetele undeva in subconstientul meu, iar in ziua cand ma voi intoarce le voi revedea printre suspine. Si stiu ca acum imi este mult mai dor de tine, decat daca voi pleca, cu toate ca esti langa mine. Cu toate ca voi fi departe de tine, tu nu imi vei parasi niciodata simturile. Imi e dor de tine... Eu m-am nascut sa te iubesc chiar daca plec, si daca tu o sa pleci vreodata stiu ca nu o sa ma uiti chiar daca ai incerca. Tu ar trebui sa ma iubesti cel putin toata viata ta, dar cum nu o faci, o sa te astept privindu-te de undeva de departe si cand ma voi intoarce voi fi cu tine pentru ca trebuie, pentru predestinare. Si acum inainte de plecare nu mai pot face altceva decat sa sper la un soare mai luminos care sa iti incalzeasca inima pentru ca dorinta de a te strange in brate e atat de mare incat singurul lucru care ma opreste sa o fac este privirea ta rece.

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 21

Dragul meu,

Am obosit sa ma faci sa ma razgandesc cu inteligenta si frumusetea ta. Am obosit sa nu imi mai respect gandirea si am obosit sa mai cred ca te vei maturiza intr-o zi. Nu imi place sa te judec sau condamn dar nu imi faci bine si faptul ca eu incerc acum sa te uit ma umple de resentimente. Am mai avut parte de ele si nu le mai doresc. Totusi, nu stiu cum ce as putea schimba situatia. Am nevoie de solutii pentru ca probleme exista deja. Am speranta ca intr-o zi nu va mai fi nevoie sa imi ascund neputinta prin care te iubesc din ce in ce mai mult. Sti de cate ori am petrecut nopti nedormite din cauza chipului tau care imi zambeste in amintiri?Caut cu disperare sa inteleg ceva din tot amalgamul asta, dar confuzia nu ma lasa sa gasesc nimic. Sunt legata pe viata de tine si ochii tai iubitori. Trebuie sa realizezi ca ti-as fi dat tot din mine, orice, daca ai fi al meu. De acum, insa, nu mai pot continua pentru ca am dat deja prea mult fara sa primesc nimic in schimb, iar in afacerea asta eu ies in pierdere. M-as risca la o viata de suferinta daca m-ai iubi si sti asta foarte bine, sau cel putin asa sper. Trebuie sa incep sa traiesc, iar cu tine aproape nu pot face asta. Asa ca voi pleca, voi pleca definitiv, insa inainte de asta voi incerca sa ma ajut cu ceva. Cer macar indrumare si o sa o caut la cineva de incredere.

Pentru dragul meu, 

A ta.

Scrisori de dragoste 20

Dragul meu,

Ma simt exact asa cum ma asteptam sa ma simt: secatuita si slaba. Inainte, cand iti scriam despre asta stiam ca exact asa se va intampla, dar nu credeam ca o sa ajung vreodata la ce am ajuns sa fiu. Mi se pare ca nu mai am motive sa ma trezesc de dimineata. Ma simt nerecunoscatare, ca un copil razgaiat, dar nu pot sa ma abtin sa nu imi fie dor de tine. Eu nu te pot face sa ma iubesti si tu nu poti sa simti nimic pentru mine. Imi e foarte greu sa te las sa pleci si de fiecare data, fara sa vreau sa trag iarasi langa mine. De obicei, cand observ asta incerc sa te indepartez dar nu tot timpul reusesc. Sunt foarte trista si nimeni nu poate sa ma ajute. Decat tu ai fi putut... Sperantele mele sunt fade, desi toata lumea imi spune ca nu este adevarat si ca nu trebuie sa te uit.Te vad peste tot, e ca si cum te-as respira. Imi faci existenta imposibila si nu mai stiu cum sa ma simt, ce sa mai cred, ce sa mai fac. Sunt atat de confuza ca ar fi nevoie sa locuiesc in mintea unui psihiatru. Cel mai greu este ca in toata confuzia mea simt ca nu mai trebuie sa existi pentru mine si asta ma face sa devin o catastrofa sentimentala, la fel de goala pe dinauntru precum un copac scorburit de furtuni. Nu mai pot suporta ce se intampla cu mine... Vreau sa inceteze... Vreau sa incetezi...

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 19

Dragul meu,

A trecut deja o zi de cand eu incerc sa te uit. Mi se pare o vesnicie pentru ca este atat de greu... Mi se pare ingrozitor sa trec cu vederea zambetul tau adorabil si parul tau lucios si curat, sau parfumul cu care sunt atat de obisnuita. Nici cand ti-am spus ca voi pleca nu aveam o stare atat de disperata ca acum. Imi pare rau ca iti scriu in continuare, insa ma ajuta. Poate te deranjeaza, dar o sa o fac in continuare ca sa ma pot vindeca de tine, ca sa nu imi mai simt inima atat de legata de a ta. Iubitul meu, a trecut o zi si eu sunt deja cu moralul la pamant. De ce nu imi faci viata mai usoara? De ce nu ma ajuti sa te uit? Dar cum ai putea, cand tu vi in lume cu ideea de simplitate si nonsalanta trupeasca?! Cum ai putea, cand tu ai un port perfect, insa involuntar?! Cum ai putea cand tu ma indragostesti fara sa vrei, sau sa sti?! Incerc sa ma las dusa de zile, de ore ca sa ma pot concentra pe ceea ce pare ca este mai important in viata. Incerc sa ma las dusa de zile ca sa mi se para ca timpul trece usor fara tine. Bineinteles ca reusesc doar pana la un moment dat; pana cand ochii mei iti intalnesc din nou culorile. Atunci e cand imi dau seama ca parfumul tau nu se poate uita. Totusi, vreau sa iti povestesc cum a inceput ziua mea. M-am trezit din somn, de data asta fara sa te am in gand si nu stiu daca asta s-a intamplat din cauza oboselii, ori din cauza deciziei luate, insa am inceput ziua diferit. Cred ca eram atat de binedispusa de dimineata din cauza ca am reusit sa schimb ceva la mine. Nu stiu daca ce voi schimba va fi bine, insa trebuie sa incerc ceva pentru ca sunt in aceeasi situatie de ani buni. Si fortele mele au ajuns la un capat. Nu imi place ca am luat o decizie atat de radicala, dar pur si simplu era nevoie de ea. Ti-am scris intr-o zi despre asta si te-am rugat sa nu ma lasi sa nu te mai iubesc. De ce nu m-ai ascultat? De ce ma golesti de un sentiment care mi-a umplut inima de fericire atatia ani? Esti crud cu mine si ai fost intotdeauna. Niciodata nu m-ai vazut in adevaratul sens al cuvantului si m-ai dezamagit de prea multe ori prin impasibilitatea ta. Acum nu te mai vreau si nici nu as mai putea sa te vreau asa ca imi doresc sa pleci din amintirile mele. Daca nu am putut sa raman cu tine, macar pe ele sa le am...

Pentru dragul meu, 

A ta.

Scrisori de dragoste 18

Dragul meu,

Vreau sa cred ca nu sunt doar melancolica, vreau sa cred ca ce scriu acum este vorba unui om sanatos, o vorba gandita intelept, nu un motiv impulsiv. Trebuie sa te anunt...o sa renunt la tine si la tot ce insemni. Poate acum citesti crispat ce scriu, dar eu incerc sa fiu cat pot de serioasa in decizia pe care am luat-o. Incerc sa imi  duc viata intr-o directie, or alaturi de tine ma gandesc doar la directia vietii tale. Ma gandesc ca as fi fost in stare sa te urmez oriunde mi-ai fi cerut, as fi fost in stare sa ma las pe mine pentru tine. Trebuie sa incep sa fiu sincera cu mine si sa iti spun, poate intr-o maniera mai egoista, tu trebuie sa ma lasi sa imi vad de viata mea. Trebuie sa incep sa am grija de mine. Imi aduc aminte ca i-am spus cuiva ca in timpul in care nu ma gandesc la tine incerc sa am grija de mine. Realizezi ce lucru gresit am spus? Nu stiu daca iti dai seama de gravitatea situatiei insa eu incep sa constientizez si trebuie sa renunt la o idee care nu imi ofera pace. Cand o dorinta se transforma in obsesie, ea nu mai trebuie sa existe. Nu stiu totusi daca eu sunt cu adevarat o obsedata, imi place sa cred ca ce simt pentru tine sunt sentimente adevarate, insa stiu ca imi petrec mult prea mult timp gandindu-ma la tine. Am obosit sa ma ocup de toti ceilalti, si in special de tine, in loc sa imi port de grija. Am decis ca nu imi e bine iubindu-te, ca nu este sanatos, asa ca o sa renunt la a o mai face. Nu stiu cum, o sa incerc, nu stiu daca voi reusi si probabil nu o voi face, dar oricum voi fi mult mai bine facand asta. Dorinta mea oricum nu s-a materializat niciodata, asa ca nimeni nu o sa sufere daca o sa te uit. Nimeni, inafara de mine...

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 17

Dragul meu,

Minte-ma, ramai cu iubirea ta, sau fa ce vrei pana la urma, dar ajuta-ma sa schimb destinul asta. Am nevoie sa imi mai spui o minciuna de-a ta, sa imi arati felul ala binecuvantat cu care ma privesti. Vreau mai mult din partea ta, vreau sa ma iubesti. Am o nevoie disperata sa cred in tine si nu poti sa intelegi nimic din ce iti spun aici. Mai spune-mi o minciuna. Te rog nu mai folosi cuvinte care imi rup mandria in doua. Vreau doar sa ma iubesti. Vreau sa vezi in mine un zambet frumos, o privire sagalnica, un spirit nevrotic, ceva ce iti place. Nu mai suport sa imi vezi in suflet fara ca macar sa iti propui. Ce stiu e ca imi doresc un nou sfarsit in cazul unei noi dezamagiri. Imi invadezi spatiul intim cu fiecare privire a ta si nu mai suport pentru ca stiu ca nu o faci pentru sentimente frumoasa, ci din neatentie sau curiozitate. Vreau sa ma iubesti, nu sa fiu nevoita sa ma mint pe mine ca poate candva o sa ajungi in bratele mele. Nu mai stiu ce sa iti scriu, cand te vad nu mai stiu ce sa iti spun, nu mai stiu cum sa te privesc, nu mai stiu cum sa ma comport. Nu mai inteleg nimic din nimic si m-am saturat. Vreau doar sa ma iubesti... Nu stiu de ce nu pricepi... Te rog, intelege. Te rog... Trebuie sa plang ca iti atrag atentia? Ce mai trebuie sa fac? Sa te implor? Intr-o zi o sa o fac si pe asta. Doar ma mai intreb... Te gandesti vreodata la mine? Pentru ca eu o fac. Crede-ma ca nu vreau sa iti intrerup si sa iti deranjez viata dar si eu sunt om si am nevoile mele. Si nevoia mea esti tu si nici macar nu sti. Iti scriu, insa scrisorile nici macar nu ajung la tine, iti vorbesc si nici macar nu ma asculti, ma asculti si nici macar nu imi raspunzi. Totusi, in toata confuzia asta, pot spune ca este nepretuit ce simt pentru tine. Asta pentru ca ce simt este total diferit de tot ce am simtit sau voi simti. Nu iti scriu apologii in caz ca asta e ceea ce crezi, ma incadrez in adevar. Asadar, e timpul pentru decizii... Insa pana atunci, iubeste-ma.

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 16

Dragul meu,

Aseara te-am visat si in starea mea de somnolenta imi spuneam ca daca este un vis nu vreau sa ma trezesc niciodata. Daca ar fi fost realitate mi-as fi spus ca visul mi s-a implinit. Pentru mine esti inca visul care imi indulceste realitatea. Si visul... Trebuie sa iti povestesc... Erai langa mine, imi schimbasei toate planurile, ma facusei sa vad tot ceea ce nu vasusem pana atunci. Asa o sa fie viitorul nostru? Stiu doar ca daca e asa nu o sa mai vrei sa stam o clipa despartiti. Nu mai am nici un sprijin daca tu nu esti aici, asa ca incearca sa fi fericit langa mine macar accidental si macar accidental fi cel putin un capitol al vietii mele. Niciodata nu ai fost o parte din viata mea, dar acum, ca esti, iti dau voie sa arunci o privire la ceea ce insemn. Cred ca esti cel mai frumos si bun lucru care mi s-a intamplat pana acum si imi este foarte clar acest lucru. Spunea Freud ca visezi ceea ce iti doresti. Eu am visat fericirea noastra si inceputul unei vieti mai frumoase, lucruri pe care chiar le doresc. In vis stateai atat de aproape mie si ce era cu adevarat frumos pentru mine e ca erai fericit. Erai cu adevarat fericit si se vedea cu o asemenea acuratete incat m-am indragostit de fericirea ta. Cat o sa pot, o sa incerc sa o mentin, sau macar sa te feresc de ce o distruge. Nu vreau sa ratez zambetul tau sau bucuria din ochii tai. Nu ma pot gandi la altceva , nu pot sa imi iau gandul de la starea minunata pe care am visat ca o aveai. Sunt absolut dependenta de ce faci din mine, atat de dependenta incat pana si sevrajul este vital.

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 15

Dragul meu,

Vreau sa fiu ca prima ta tigara, dimineata... Sa gasesti in mine alinare, mangaiere, consolare... Vreau sa iti dau culoare si importanta. Sa te aduc pe o linie de plutire mai inalta decat ce are media. Vreau sa vezi sentimentele mele cum vezi liniile in mare, asa ca nu te mai gandi atat. Daca nu vrei sa ramai, ori pleci pentru totdeauna, ori nu mai privesti in spate spre mine. Daca nu te astepti la ce sunt eu nu vei sti niciodata ce sa faci si vei continua sa vorbesti doar cu tine. Iubire, sunt singura si vreau sa vin sa imi dezleg dragostea. Fara mila sau iertare, o sa am grija sa simti tot ce am simtit si eu pana acum si nu te ingrijora pentru ca nu e nimic din ce nu ar trebui sau nu ti-ar placea. Simt nevoia sa imi spui iarasi ce imi spuneai, sa imi soptesti aproape tot ce nu vrei sa auda altii si sa aflu cum iti propui sa faci ca sa scapi din nou. Tu asa esti; imi scapi printre degete cand totul ar putea fi mai frumos. Nu imi place si totusi m-am obisnuit, nu am alta optiune. Ce detest cu adevarat este ca orice atingi se transforma in dependente, in obiecte care parca iti apartin. Daca pleci, macar fa-ma sa te urasc. Eu ce mai am?! Ce imi mai ramane?!

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 14

Dragul meu,

Nu stiu daca e bine sau nu, nici nu ma intereseaza, vreau sa ma descarc si cu tine fac asta cel mai bine. Iubitul meu, mangaierile pe care le primeste ea ar trebui sa fie ale mele. Ea te tine noaptea in brate, te incalzeste si te tine strans la piept, iar noptile mele sunt reci si pline de amintiri. Am incercat de multe ori sa te fac sa vezi ce simt, dar nimic nu se schimba si ma omoara confuzia asta care imi acopera gandurile. Nici nu as putea sa numar de cate ori am incercat sa dau deoparte durerea, visele, nu am reusit pentru ca inca nu accept ca nu te am aproape. Si nu ma opresc din a suferi din cauza geloziei, ma omoara, ma turmenteaza, ma scoate din minti. Ma gandesc ca orice as face, chiar daca mi-as lua adio nu ar dura mult. Nu pot sa stau departe de tine, desi nu trebuie sa te am. Dar imi doresc sa pot face ca ochii tai sa luceasca, asa cum reuseste ea. Imi doresc sa pot sa te fac sa fii asa cum te face ea. Am gravat numele tau in toate amintirile mele, le-am legat pe toate de tine si le-am transformat in amintirile noastre. Iti imparti inima cu alta fata si privirea ta te da de gol. Totusi, daca as fi fost ea, privirea ta ar radia mult mai mult. Imi doresc ca atingerea mea sa te faca sa zambesti asa cum face a ei, imi doresc sa imi spui lucruri pe care vreau sa le aud, dar nu fac nimic in directia asta pentru ca te vreau fericit, asa ca ma poti minti in continuare cu ochii tai frumosi si zambetul tau incredibil. Tot ce mai vreau e sa nu ma lasi in spate din cauza unor greseli facute in graba, din cauza teribilismului iubirii. Vreau ca singurul motiv pentru care sa ma lasi in spate sa fie ca nu imi impartasesti dragostea.

Pentru dragul meu, 

A ta.

Scrisori de dragoste 13

Dragul meu,

Azi iti scriu ca sa imi cer iertare. Nu am facut asta niciodata asa ca m-am gandit ca ar fi cazul sa incep cu o scrisoare. Nu imi dau seama cum mi-a venit in minte ideea ca e nevoie sa iti cer iertare, insa asta simt, asa ca o sa o fac. Cred ca ma simt vinovata ca tot timpul iti cer explicatii peste explicatii, ma chinui si frustrez din cauza unor lucruri care exista doar in mintea mea, ma supar pe tine desi nu ai facut nimic si de multe ori tocmai asta e problema, ma enervez si ma consum, cand tu stai si te uiti linistit la mine. In concluzie, am decis sa iti cer  iertare. Asadar, iubitul meu, iarta-ma daca iti cer mai mult decat pot da. Frustrarile mele nu ma lasa sa fiu mai indulgenta cu tine. Iarta-ma daca vorbesc cand ar trebui de fapt sa tac. Stiu ca iti doresti momentele tale de liniste, iar de multe ori eu nu ti le ofer. Iarta-ma ca plec cand poate ai cea mai mare nevoie de mine. Imi pare rau sa iti spun ca unul din cele mai mari defecte ale mele e ca nu iti cunosc suferintele, iubitul meu, si imi vine sa plang din cauza asta. Iarta-ma pentru momentele in care spun ca nu te mai iubesc.Nici macar odata nu am vorbit serios, sau am crezut cu adevarat ce am spus. Sunt doar minciuni care acum se intorc impotriva mea. Iarta-ma daca am petrecut o noapte cu gandul in alta parte decat la tine, insa uneori imaginea ta este prea coplesitoare. Iarta-ma ca nu sunt cine meriti, ca nu sunt atat de buna pe cat meriti, ca nu sunt perechea perfecta pentru tine. Nu cauta motive pentru greselile mele pentru ca atunci durerea se va muta din pieptul meu in al tau si nu vreau sa ma stiu vinovata si pentru asta.

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 12

Dragul meu,

Imi e frica de momentul in care nu o sa mai simt nimic pentru tine. Imi e atat de frica; simt o transpiratie rece pe tample din cauza asta. Mi se topeste inima cand ma gandesc ca intr-o zi as putea sa nu mai simt nimic pentru tine. Te rog, te rog, te implor, fa-ma sa nu te uit niciodata. Am nevoie sa imi arati ca ai ceva ce nimeni nu imi poate oferi. Te implor cu durere in suflet sa ma faci sa nu te uit  niciodata. Obliga-ma sa te iubesc toata viata, te implor... Nu as putea continua sa traiesc fara sa simt ca te iubesc, te rog,  ajuta-ma, fa-ma sa te iubesc pentru totdeauna. Am sentimentele astea pentru tine de atat de mult timp, si sunt atat de tanara... Imi dai impresia ca, odata cu maturizarea mea totala o sa te uit. Pari doar o iubire din tinerete , de asta spun ce spun. Nu ma lasa sa te uit pentru ca nu vreau! Te rog, altfel, te voi obliga sa ma faci sa te iubesc pentru totdeauna! Nu stiu cum, dar o voi face. Sunt prea disperata in momentul asta ca sa mai fiu coerenta, dar disperarea mea e din motive inradacinate adanc in mintea mea. Ideea asta a crescut in subconstientul meu din prima zi cand m-am indragostit de tine. Am incercat sa o inhib, dar nu am reusit pentru ca ma obsedeaza. Ma chinuie gandul la o viata in care sa nu te iubesc. Refuz! 

Pentrul dragul meu,

A ta!

Scrisori de dragoste 11

Dragul meu,

Iubire am inceput sa imi revin. Am devenit mai bucuroasa. Desi am motive sa fiu trista, mi-a revenit zambetul pe buze. Sunt si voi fi recunoscatoare chiar si pentru timpul pe care il vom mai petrece pana voi pleca. Ar trebui sa sti ca o sa ne vina randul candva sa ne despartim, dar pana atunci hai sa ne creem un viitor comun. Stiu ca este o propunere indrazneata, dar ma cunosti si sti ca nu pot actiona altfel. As vrea sa te vad chiar acum. Dar stai... Inca mai am o poza cu tine. E in mintea mea si e atat de frumoasa. Dumnezeule, ce zi binecuvantata! Eu te tineam in brate si amandoi zambeam; nu stiu cum, dar intr-un fel sau altul, tu, mai mult decat mine. Imi amintesc zambetul tau intr-o maniera atat de perfecta. Imi amintesc pana si modul in care iti tineai capul si gatul. Ciudatule... Ha ha... Ce mai zi !? A fost atat de relaxanta, frumoasa, calduroasa, si mai ales, atat de potrivita pentru noi. Pe atunci, eram inca obsedata de privirea ta patimasa, acum doar o iubesc din tot sufletul meu. Pe atunci, doar iti adoram ochii, acum doar sunt singurii in care ma mai pot regasi. Pe atunci, nu stiam cum sa pun mana pe tine, iar acum nu mai stiu cum sa te indepartez. Esti foarte important in viata mea si sti asta, doar ca tie iti place jocul mai mult decat premiul... Eu sunt exact invers, dar nu voi incerca sa schimb nimic la noi pentru ca suntem perfecti unul pentru celalalt asa cum suntem acum. Iar din acest motiv eu inca te mai astept, ca altfel...

Pentru dragul meu,

A ta.

Ironie si barfa

Ironia pare o necesitate, iar barfa...o scapare... Necesitate pentru ca omul tinde sa se destinda prin jovialitate si amuzament; bineinteles ironia poate dezvolta rautate, insa presupun ca aici intervin valorile morale. Barfa imi pare o scapare a omului, o eroare pe care el o stapaneste ca o pedeapsa pentru defectele sale. O persoana care se pricepe la psihologie stie ca barfa se naste din frustrare personala. In traducere, daca un om are frustrari in legatura cu  el, indiferent daca sunt legate de aspect, inteligenta, trai, viata sociala, anumite situatii etc., incepe sa discute probleme altora. Vazand paiul din ochiul cuiva, nu mai vede barna din ochiul sau. Este clara diferenta dintre aceste doua manifestatii psihologice, insa ambele par sa fie nevoi. Parerea mea e ca ironia este arma omului inteligent. Spun asta pentru ca de obicei cand un om are facultati mintale mai dezvoltate decat media, are tendinta sa ridiculizeze, sa ironizeze pe aproapele sau. Un om este parca construit sa se mandreasca cu ce are, desi poate nu este bine, si asta il face sa se simta superior, deci, sa ironizeze pe altii, or ironia ar trebui folosita doar pentru a destinde atmosfera si pentru amuzament. Barfa este ,practic si teoretic, simpla frustrare si se manifesta prin vorbe rele spuse fara rol productiv. Voi da un exemplu: daca arunci de undeva de sus tot puful dintr-o perna, cand cobori jos mai poti aduna toate penele? Raspunsul e: cu siguranta, nu. Asa sunt si vorbele, oricat am incerca, nu mai putem recupera barfa, cuvintele rele spuse despre noi. Din motivul aceste barfa nu este cu nimic benefica, mai ales ca se naste din frustrare si rautate.

Aspiratii

Pe o suprafata plana, nu am nevoi, am doar dorinte. Imi creez situatii, niciodata "limita", insa ma descurc greu cu ele. Totul pare relativ si nu incerc sa stabilesc date intre stari. Dar dupa, am timp sa ma gandesc. Si imi dau seama ca nevoile exista. Ele nu dispar, doar isi muta orizonturile. In concluzie, am nevoi. Care sunt ele? Pot raspunde cu o grimasa, pentru ca raspunsul meu nu ar avea nici logica, nici coerenta. Si totusi am puterea sa exemplific spunand ca am nevoie de mine, am nevoie de tine, am nevoie de altii, am nevoie de ce nu am, am nevoie de credinta, am nevoie de realitate si apoi de vis, am nevoie sa cred ca pot face multe si apoi sa nu, am nevoie sa nu ma mai gandesc la atatea, am nevoie sa nu simt ce nu vreau, am nevoie sa iubesc lumea in care traiesc si am nevoie de valori morale si sentimente. Am luat-o pe scurtatura si am aratat o cale spre mine. Ceva ciudat; eu nu fac astfel de lucruri. Ma gandesc, apoi ma intreb, ma decid, dupa care neg si intr-un final tai totul si o iau de la capat. Caut motive fara sa vreau sa le gasesc, adresez intrebari fara sa vreau sa imi raspunda cineva, vad in umbre, aud in spatii si transced in tot ce nu sunt. Dar despre aspiratii trebuie sa vorbim, nu? Si o aspiratie nu este o nevoie. Se presupune ca trebuie sa raspund dialogului retoric, sau nu; Dar nu vreau pentru ca nu am chef de stari deformate de ganduri; vreau esente pure care sa creeze circumstantele aspiratiei mele.Si da! Am doar una. Aspir la a ajunge cum trebuie, nu cum vreau, nu cum sunt vruta, ci la cum trebuie. Nu imi sunt impuse limite si nu imi creez tipare pentru ca nu am o minte snoaba, dar valorile morale exista si sunt puteri mult prea mari pentru ca pixul meu sa le inteleaga. Structurez tot ce se poate in speranta ca totul va lua intorsatura dorita si totusi nu vad daca drumul continuat este chiar cel cu pricina. Vad in umbre, am mai spus; repet doar pentru ca firele conectate acolo unde nu trebuie nu aduc decat ce exista si pana acum. Ar trebui sa inteleg ce se intampla in jurul meu pentru ca este timpul, insa eu incep sa rad, ochii mi se dau peste cap si gingiile nu inceteaza din a se arata. Vezi? Am o aspiratie: sa fiu cum trebuie. Nevoi am multe, dorinte nenumarate insa o singura aspiratie. Numaratorile mele se schimba odata cu varfurile noi de iarba; urca si scad ca un fir de praf paros intr-o oaza de placere si nu stau locului pentru ca nu am de ce. Motivele doar eu le caut, intrebarile doar eu le pun, doar eu omor ganduri cu ochii mei roz si doar eu pipai raze de punctualitate. Fac un memorandum in stilul mercenar si nu ma gandesc la consecinte, cel mai probabil pentru ca nu se materializeaza in trecutul viitor. Aduc pe masa decenii si nuante neologice si vad linii selenare acolo unde nu exista. Indiferentismul meu doare, dar asta e placerea mea; in concluzie, eu fac ce fac pentru ca e ce imi doresc si fac ce fac numai pentru ca pot.

Scrisori de dragoste 10

Dragul meu, 

In seara asta imi iau ramas-bun. O sa plec si trebuie sa te salut, trebuie sa iti urez valorile morale pe care le doresc pentru tine. Imi iau ramas-bun acum, desi nu plec nicaieri, pentru ca mai tarziu o sa imi fie mult mai greu. Imi iau ramas-bun pentru ca trebuie sa dispar din peisaj, trebuie sa intru intr-altul si daca nu imi iau ramas-bun acum, nu o s-o pot face niciodata. Imi e prea greu. Esti singurul lucru care ma tine pe loc, esti singurul lucru care ma face sa imi para rau ca schimb atmosfera. De ce nu poti sa vi cu mine? Chiar atat de greu iti este? De ce nu imi faci viata usoara? De ce trebuie sa fii atat de greu de cap si de ce trebuie sa ma doara pe mine din cauza ta? Iarta-ma, nu vreau sa te acuz, dar timpul meu curge si se termina si tu nu faci nici o miscare. Ma chinuie absenteismul de virtute si energie din situatia mea, ma chinuie lipsul in general. Dar acum nu mai pot vorbi despre mine. Trebuie sa imi iau ramas-bun. Asadar, ramas-bun iubitul meu. Iti urez o viata frumoasa, cuminte, plina de bucurii si sanatate, plina de virtuti si zambete. Iti doresc tot ce as vrea pentru mine, iti doresc tot ce as vrea pentru noi, iti doresc tot ce iti doresti tu. Iti doresc sa fi frumos si simplu ca pana acum, iti doresc sa te porti bine ca pana acum, iti doresc sa fi la fel de inteligent si la fel de indemanatic. Iti doresc sa ai in continuare simtul umorului si sa aduci cat mai multe zambete pe fetele oamenilor, iti doresc sa gasesti intr-o fata ce am gasit eu in tine, iti doresc sa nu ai acelasi final ca al meu, iti doresc sa nu suferi, iti doresc sa te maturizezi corect, iti doresc o familie sanatoasa, frumoasa si fericita, iti doresc tot binele din lume pentru ca eu te iubesc. Am realizat asta acum cand a trebuit sa te salut plecand, acum cand am aflat ca degeaba incerc; oricum nu o sa ajung la ce as vrea. Asa ca iubitul meu, te rog nu te schimba, decat in bine. Pa-pa! Te pup pe frunte.

Pentru dragul meu,

A ta.

Scrisori de dragoste 9

Dragul meu,

Nu ti-am mai scris de mult. Imi e dor de tine. Sti cum e sa iti fie dor de cineva? Sper ca nu; nu imi doresc sa simti asa ceva. E de ajuns ca mi se intampla mie. Si totusi ma intreb cum te-ai simti tu cand iti e dor. Cred ca ai avea o figura posomorata, ai sta trist intr-un colt si ai mai zambi amar din cand in cand. Cel putin, eu asa te stiu. Sau poate dimpotriva, ai incerca sa nu arati nici cea mai mica urma de tristete. Adevarul e ca esti atat de imprevizibil pentru mine, incat nu imi dau seama care din variante este cea adevarata. Imi pare rau ca iti incarc mintea cu gandurile mele, presupun ca nu ai nevoie de asta, insa imi e greu sa tac din gura cand am cu cine si de ce sa vorbesc. Imi vine sa ma cert cu toti si toate, despre tot si nimic. Nu stiu de ce am starile astea. Cred ca sunt frustrata din cauza ca nu sunt deloc sigura de noi... Si, de fapt, nu mai sunt sigura de nimic. Ma faci sa ma simt foarte nesigura si nu imi place. Sa am starea asta e unul din lucrurile pe care le detest cel mai mult si tu  faci asta incontinuu, ma faci sa ma simt cum nu vreau. Imi e dor de tine. Intotdeauna imi va fi. Imi dau seama ca degeaba iti scriu, cuvintele mele nu ajung la tine si tu nu imi cunosti sufletul. Ma deprim, spiritul meu se sinucide, am stari de nedescris. Detest dorul asta, pentru ca as putea sa nu il simt, as putea sa fiu bine. Doamne, aspiratiile astea... Unde te duc ele... Poate daca nu ma mandream atat si nu apiram la atat de mult acum nu mai sufeream de boala asta a dorului. Esti langa mine si tocmai de aceea imi e dor de tine. Te iubesc!

Pentru dragul meu, 

A ta.

Argumentare

"Dragostea e formata din contrarii care insa nu se pot desparti si care traiesc intr-o lupta permanenta cu ele insele si cu celelalte. Ca niste planete ale ciudatului, sistem solar al pasiunilor, aceste contrarii se rotesc in jurul unui soare mic. Un soare la randul lui dublu- cuplul. In dragoste totul e 2 si totul tinde sa fie 1."

Octavio Paz- "Dubla flacara"

Asertiunea lui Paz imi pare adevarata prin simplul fapt ca dragostea este ceva incert, nepalpabil, care tine umanitatea pe ganduri inca de la inceputurile ei. Niciodata nu se vor gasi raspunsuri la toate intrebarile gandite, astfel se creeaza contrarii, insa cand acestea ating tema dragostei totul se transforma in simpla nevoie de a iubi, a fi iubit si de a fi in preajma iubirii. Nimic nu mai conteaza cand contrariatii sunt indragostiti; ei nu se cearta, se iubesc. Totul tinde sa fie 1, desi pentru o relatie e nevoie de 2 tocmai pentru nevoia de a avea langa tine pe cineva. Omul nu este facut sa nu iubeasca, iar Octavio Paz exprima asta foarte bine si clar. Cosmosul asociat cu maretia sentimentului exprima perfect valoarea unui cuplu care are parte de dragoste. Omul creste iubindu-si mama, apoi adolescenta intalnita la film si termina prin a-si iubi sotia cu care imbatraneste; omul iubeste pentru ca traieste, dar traieste pentru ca iubeste.

Eu vad, deci scriu

Eu vad lumea altfel. Vad o lumina care cade pe o patura leganata de vant, ca licureste altfel prin iarba decat altii. Vad cum cresc copacii langa mine si cum iarba se micsoreaza de la frig. Vad oameni ce par grabiti care merg mai ciudat decat cum o vad altii. Vad diferit, deci scriu. Daca trec pe langa o tufa cu trandafiri imi vin in minte cuvinte si ma gandesc ce as vrea sa scriu despre ea. Vad un subiect de scris in fiecare figura umana si in fiecare fir de praf ce zboara pe langa tamplele mele. Fotografiez cu ochii mintii tot ce alt om nu poate. Inspiratia mea nu se termina, doar ia pauze. Inspiratia mea canta in culori si aude in spatii. Nu vad forme diferite, doar ochii mei sunt diferiti. Fac conexiunile altfel, mai fara logica, dar cu mai mult inteles. Folosesc psihologia ca sa sar coarda mai bine si sa nu ma mai ranesc cand pictez cu fulgi de nea topiti.  Daca totul pare ca ia o anvergura ciudata, atunci s-a facut undeva o greseala. O greseala ciudata pentru ca nu s-a dat nici o comanda de undeva de jos. Eu vad dar nu inventez viziuni; doar reactionez intr-un mod elegant, individual si filozofic. Astfel cand sunt privita lung de ochi scrutatori si pasnici, nu incep sa numar clipe de tortura psihica groteasca, eu incep sa stralucesc ca un licurici, dupa care ma sting. Ma sting pentru ca agentii mei chimici nu mai vor sa functioneze in conditiile in care nimic nu mai are continuitate, logica, sau persuasism. Si daca concluzia este ca visez cifre care alearga spre litere croite in aur nu inseamna ca daca vad nu trebuie sa am reactii finite. Eu vad, deci scriu.