Ma trec fiori de rea credinta
Genunchii mei se lasa-n jos
Incerc sa scap de suferinta,
Dar retraiesc tot ce a fost.
Credeam odata ca din umbre
Se poate observa lumina
Dar amintirile sunt sumbre
Mai poti indeparta ruina?
Incerci si lupti pentru o viata
In care totul e doar miere;
Credinta atarna de o ata
Iar sufletul ti-e trist si piere.
Mai treci o data pe la mine
Tu, dragoste nemuritoare.
Te vreau si cred s-acum in tine,
Nu-mi fi din nou asupritoare.
La cine cazi si rogi cu lacrimi,
Cand tu esti tot ce nu-ti doresti?
La cine vrei sa scapi de patimi,
Cand tu nu reusesti sa cresti?
Ma iarta viata pentru toate
Ce nu ti-am dat si n-am facut.
Tu vino iara si ma scoate
Din traiul asta surd si mut.
3 comentarii:
SUPERB !!!
"La cine cazi si rogi cu lacrimi,
Cand tu esti tot ce nu-ti doresti?"
Poezia asta scoate la iveala camere ascunse ale sufletului, parti din noi pe care incercam sa le inabusim si sa ne prefacem ca suntem aproape perfecti.
Poezia asta arata spre imperfectiunile pe care nu ni le recunoastem.
multumesc pentru comentariile frumoase :)
Trimiteți un comentariu