Angoasa

Am angoasa unui proscris
Cand ma adresez in scris
Lumii de necontenit
Ce se pune pe citit.
Asa ca voi simplifica,
Ideile-mi voi arata.
Cand ma gandesc la viata mea
Imi amintesc cum a fost ea
Si imi dau seama imediat
Cate lucruri am ratat.
Am ratat o fericire,
Am ratat o nemurire,
Am ratat un gand curat
Din mintea mea de diamant.
O angoasa am avut
Sa traiesc de la-nceput,
In lumea cea adevarata
Si nu din vise creata,
Ca cea in care ma aflam
Ca cea in care vietuiam,
Nestiind de intristare,
Nestiind de indurerare.
Dar intr-o zi m-a traznit,
Realitatea m-a lovit
Chiar la momentul potrivit
Pentru ca eu m-am trezit
Din visul meu nenorocit.
Dar sa nu crezi, tu cititor,
Ca viata mea e ca un nor;
Duc o viata complicata
Insa nu una privata
De zambete si frumos,
Fericire de prisos.
Am momente si momente
Cu diferite accente
Sunt trista sau bucuroasa
Excentrica, rusinoasa.
Sunt cum pot si asa cum simt
Nu mai am de ce sa mint,
Imi permit sa ma alint
Cu toate sentimentele,
De pe toate paletele,
Cu toate culorile,
Si cu toate starile.
Am angoasa de minciuna
Sa nu o mai am cununa
Pe fereastra vietii mele,
Priveliste spre lucruri rele.
Am agoasa de minciuna
Caci pana acum mi-a fost cununa
Privirea mi-a acoperit
Din trait m-a oprit.
Nu eram adevarata
Pana nu am fost creata
De credinta, realitate
De intamplari adevarate.
Am angoasa sa revin
In visul plin de venin
In care traiam nu demult
Vis ce sper ca a trecut...

As vrea sa mor de cancer

As vrea sa mor de cancer si pielea sa ma doara

Pentru c-al meu suflet nu as vrea sa piara.

Oamenii din ceruri ma privesc uimiti

Cum eu duc o viata printre rataciti.

Ei sunt permisivi si o sa ma ierte

O sa ma iubeasca, nu o sa ma certe,

Insa sunt de blama si sunt vinovata

Pentru ca nu o data, eu am fost iertata.

Mintea mea a zamislit

Un plan bine faurit,

Sa nu simt ca-s vinovata

Pentru ca am fost iertata:

Eu as face o rugaciune

Sa mi se dea ca prin minune

Cancerul cel mult visat

De sufletu-mi asteptat.

Nu se poate intelege,

Dar am puterea de a alege

 Sa nu mai sufar rusinata

Pentru a mea viata purtata

Intr-un val spumos de boala

Ce m-a lasat de acum goala

De orisice bun simtamant

Care sa il duc in mormant.

Stiu ce mi se v-ntampla

Daca nu voi incerca

Sa ma schimb, sa fiu mai buna

Sa renunt sa stau pagana.

Apoi am fost intrebata:

"De ce nu vrei sa fi crutata

De cancerul de nedescris

De ce sa mori ca un proscris?".

Imediat nu am raspuns

Dar am ales un sunet mut

Sa ma gandesc la viata mea

Si la cum vremea trecea.

Eu ma simt vinovata

Ca am trecut fara plata

Prin aceasta perioada

In placeri, nemasurata.

Am trecut ca o morgana

Asa ca am scris cu o pana

In dreptul inimii, cu sange

Ca sfarsitul ma va ajunge

Dar ma doresc pregatita

Nu vreau sa ma stiu silita

Sa ma despart de nebunie

Greselile neplatite sa fie.

Pare a fi o apologie

Ce o aduc din nebunie;

Dar nu este adevarat

Sufletul mi s-a-ntepat

Cu spinul unei castitati

Ce mi-a amintit de plati.

Cancerul mi-e preferat

Ca e chin adevarat

Nu e boala crutatoare;

Te priveste scrutatoare

Si te intinde pe-al ei pat

Cu puterea unui magnat.

Te despica dureros

Te sfasie pana la os

Si achita prin tortura

Tot ce-i zamislit din ura.

Aceasta vreau si eu s-o fac

In pacat ciumos sa nu zac

Sa nu ma mai simt vinovata

Ca am trecut fara plata

Prin viata trista ne-ndurerata,

Ca o fantasma aratata.

Ceea ce-mi doresc

Este sa platesc

Pentru al meu trai

Nedescris prin grai

Ci numai de fapte

Amintite-n noapte.

As vrea sa mor de cancer si pielea sa ma doara

Sa mi se rupa carnea si viata sa imi moara

Sa nu am datorii la sufletu-mi-ntristat

Dupa ce o fericire un secol am ratat;

As vrea sa mor de cancer si pielea sa ma doara

Pentru c-al meu suflet nu as vrea sa piara.

Gelozie

Statea candva pe malul marii

Si se uita de-a lungul zarii,

O mama trista, ingrijorata,

C-o poveste de mult uitata.

Isi amintea si acum clar

Cum se ruga in zadar,

De al ei fiu zapacit

Ce pe mare a murit.

Se ruga aceasta mama

Dar el n-o baga in seama

Cand ii spunea sa nu se duca

Sa nu o lase sa planga,

Ca acum pe malul marii

Privind mereu de-a lungul zarii.

Baiatul ei nu asculta

Si tot timpul ii zicea:

"Mama marinar ma fac

Sa aduc bani multi-un sac,

Sa traiesti cum se cuvine

Deci nu te supara pe mine

Si da-mi o binecuvantare

Ca sa pot pleca pe mare."

Mamuca plangea amarnic

Dar totul era zadarnic

Baiatul ei oricum pleca

Pe Marea Neagra se pierdea.

Cu inima inclestata

Si tot timpul-ngrijorata,

Astepta biata femeie

Marea Neagra sa ii deie

Preaiubitul fiu-napoi

Sa fie iar amandoi.

Si femeia a ramas

Cu o poza si un glas

Ce ii tot spunea ca pleaca

Dar ca o sa se intoarca

La el acasa, fericit

Dupa ce va fi reusit

Bani cu miile sa faca

In saracie sa nu zaca.

Si baiatul a reusit,

Dar cand sa se-ntoarca fericit

Marea Neagra l-a-nghitit

Cum a sa mama a presimtit.

Iar cand sarmana a aflat

A intrebat cu adevarat:

"Furtuna, de ce mi l-ai luat?

Ca n-am vrut sa-l-mpart?

Furtuna, ai devenit geloasa

Si cu o mana nemiloasa

Ai luat viata din el

Dragul mamii, mititel,

Cat dor imi va fi de el."

Si de atunci ea sta sarmana

Si-o intreba pe farmazoana,

Pe Marea Neagra cea geloasa

Ce i-a luat un fiu din casa

Si-a inapoiat o amintire stearsa

Si asa statea pe malul marii,

Si se uita de-a lungul zarii

O mama trista, ingrijorata

Cu o poveste de mult uitata.