Angoasa

Am angoasa unui proscris
Cand ma adresez in scris
Lumii de necontenit
Ce se pune pe citit.
Asa ca voi simplifica,
Ideile-mi voi arata.
Cand ma gandesc la viata mea
Imi amintesc cum a fost ea
Si imi dau seama imediat
Cate lucruri am ratat.
Am ratat o fericire,
Am ratat o nemurire,
Am ratat un gand curat
Din mintea mea de diamant.
O angoasa am avut
Sa traiesc de la-nceput,
In lumea cea adevarata
Si nu din vise creata,
Ca cea in care ma aflam
Ca cea in care vietuiam,
Nestiind de intristare,
Nestiind de indurerare.
Dar intr-o zi m-a traznit,
Realitatea m-a lovit
Chiar la momentul potrivit
Pentru ca eu m-am trezit
Din visul meu nenorocit.
Dar sa nu crezi, tu cititor,
Ca viata mea e ca un nor;
Duc o viata complicata
Insa nu una privata
De zambete si frumos,
Fericire de prisos.
Am momente si momente
Cu diferite accente
Sunt trista sau bucuroasa
Excentrica, rusinoasa.
Sunt cum pot si asa cum simt
Nu mai am de ce sa mint,
Imi permit sa ma alint
Cu toate sentimentele,
De pe toate paletele,
Cu toate culorile,
Si cu toate starile.
Am angoasa de minciuna
Sa nu o mai am cununa
Pe fereastra vietii mele,
Priveliste spre lucruri rele.
Am agoasa de minciuna
Caci pana acum mi-a fost cununa
Privirea mi-a acoperit
Din trait m-a oprit.
Nu eram adevarata
Pana nu am fost creata
De credinta, realitate
De intamplari adevarate.
Am angoasa sa revin
In visul plin de venin
In care traiam nu demult
Vis ce sper ca a trecut...