Gelozie

Statea candva pe malul marii

Si se uita de-a lungul zarii,

O mama trista, ingrijorata,

C-o poveste de mult uitata.

Isi amintea si acum clar

Cum se ruga in zadar,

De al ei fiu zapacit

Ce pe mare a murit.

Se ruga aceasta mama

Dar el n-o baga in seama

Cand ii spunea sa nu se duca

Sa nu o lase sa planga,

Ca acum pe malul marii

Privind mereu de-a lungul zarii.

Baiatul ei nu asculta

Si tot timpul ii zicea:

"Mama marinar ma fac

Sa aduc bani multi-un sac,

Sa traiesti cum se cuvine

Deci nu te supara pe mine

Si da-mi o binecuvantare

Ca sa pot pleca pe mare."

Mamuca plangea amarnic

Dar totul era zadarnic

Baiatul ei oricum pleca

Pe Marea Neagra se pierdea.

Cu inima inclestata

Si tot timpul-ngrijorata,

Astepta biata femeie

Marea Neagra sa ii deie

Preaiubitul fiu-napoi

Sa fie iar amandoi.

Si femeia a ramas

Cu o poza si un glas

Ce ii tot spunea ca pleaca

Dar ca o sa se intoarca

La el acasa, fericit

Dupa ce va fi reusit

Bani cu miile sa faca

In saracie sa nu zaca.

Si baiatul a reusit,

Dar cand sa se-ntoarca fericit

Marea Neagra l-a-nghitit

Cum a sa mama a presimtit.

Iar cand sarmana a aflat

A intrebat cu adevarat:

"Furtuna, de ce mi l-ai luat?

Ca n-am vrut sa-l-mpart?

Furtuna, ai devenit geloasa

Si cu o mana nemiloasa

Ai luat viata din el

Dragul mamii, mititel,

Cat dor imi va fi de el."

Si de atunci ea sta sarmana

Si-o intreba pe farmazoana,

Pe Marea Neagra cea geloasa

Ce i-a luat un fiu din casa

Si-a inapoiat o amintire stearsa

Si asa statea pe malul marii,

Si se uita de-a lungul zarii

O mama trista, ingrijorata

Cu o poveste de mult uitata.