Dragostea neimpartasita doare. De ce?

Cu o privire de suprafata o sa spun ca doare pentru ca omul care iubeste simte nevoia de afectiune si nu orice afectiune, ci a celui iubit si ca simte un dor puternic desi poate persoana iubita nu este departe de el... Mdaa... Nu imi prea vine sa cred asta... Adica, da, iti este dor si te gandesti la acea persoana, vrei atentie si afectiune din partea ei. Dar daca mai exista motive psihologice ascunse? Din discutiile cu profesoara de psihologie de la clasa am inteles ca totul depinde de la caz la caz si ca mai intotdeauna omul are, nu problema de suprafata care pare a fi cea reala cat o cu totul alta problema psihologica ascunsa in spiritul si mintea sa de om. Asadar, sa prezint putin situatia. Un baiat se indragosteste de o fata si ii ofera, in mod spiritual ce are el mai bun. Ii ofera afectiune fara ca fata sa o ceara, are grija de ea-chiar daca doar cu mintea-, desi poate fata nu are nevoie, ii vorbeste mai frumos decat le vorbeste altora, o face sa rada, face tot posibilul sa ii fie bine, daca e trista parca se intristeaza si el. Vine apoi timpul sa ii afle sentimentele ei. O cauta, ii vorbeste iar ea ii spune ca ii este un prieten cu adevarat bun nu un adevarat iubit. Baiatul se simte ranit. Si acum intreb: De ce? Si consider astfel: e ranit ca a oferit afectiune fara sa primeasca in schimb nici macar o multumire pentru ca fata nu a observat acest lucru, e ranit pentru ca a avut incredere in ea,or ea a avut incredere in el doar pentru ca il credea 'fratiorul' ei mai mare, e ranit orgoliul lui pentru ca a fost refuzat ca om, e ranit in esenta pentru ca a vazut ca tot binele pe care i l-a facut a fost spre rau, e ranit pentru ca vede ca persoana in care vedea tot frumosul si binele din lume l-a dezamagit, este ranit si nu neaparat pentru ca ii este dor; nu ii este dor, dor iti este cand nu vezi mult timp o persoana iubita. Pana la urma este dezamagit ca nu ti-ai atins parca scopul in viata de a fi cu persoana respectiva. Si iti este ranit orgoliul. Este ca si cum ti-ai petrecut foarte mult timp in elaborarea si pregatirea unei cai de a fi cu persoana iubita si in cateva momente, cand a spus 'nu' calea aceea a fost maturata in intregime. Asa ca da. Esti ranit. Te-ai gandit vreodata la aspectele astea? Eu da. Si mi-as dori ca omul sa poata iubi desi nu ii este impartasita dragostea. Macar de am putea iubi fara sa asteptam ceva in schimb. Multumirea noastra sa fie doar faptul ca ni se umple sufletul si inima cu iubire. Golul cauzat de lipsa persoanei respective sa fie umplut cu dragostea ce i-o purtam. Insa nu. Nu putem pentru ca ne implicam cu totul pentru iubit/a si ne aruncam parca in gol fara o parasuta pentru salvare cand facem asta. Cand iubim, ar trebui sa mai pastram ceva si pentru noi; poate asa nu se va mai suferi atat.