Sunteti fericita?

"Sunteti fericita?" am fost intrebata intr-un simplu test online. Era unul din testele acelea de duzina, care se face de oamenii plictisiti ce primesc rezultate programate prin calculator sa le faca ziua si psihicul mai fericite. Aceasta intrebare avea doua raspunsuri simple: 'Da' si 'Nu'. De ce scriu despre asta? Pentru ca in momentul in care am citit intrebarea aceasta am remas pur si simplu blocata. Mintea mi s-a golit. Nu am stiut ce sa raspund. Am ramas pe ganduri si m-am simtit extrem de jignita pentru ca un program de pe internet mi-a pus intrebarea aceasta si m-a lasat fara cuvinte. Inca nu stiu de ce, insa am simtit ca am fost chestionata asupra unui lucru extraordinar de personal si intim si aveam in acel moment impresia ca mi-au fost divulgate cele mai ascunse ganduri si secrete. Nu pot sa pricep de ce dar m-am rusinat instantaneu, desi se presupune ca este o intrebare simpla. Se presupune ca sti ce simti, ca om, si ca poti raspunde asupra unui fapt atat de important din viata ta. Eu ma simt inca bulversata. Ar trebui sa stiu daca sunt fericita sau nu, insa nici atunci nu am putut sa raspund si nu pot nici acum. Nu gasesc raspunsul. Imi imaginez o balanta cu toate lucrurile care ar duce la raspunsul meu si se tot echilibreaza intre cele doua alegeri. Si cand ma gandesc la curioasa mea intamplare, ma infurii pentru ca nu pot sa imi dau seama de ce am ramas stupefiata cand am citit ce scria, sau de ce m-am simtit atat de jignita si mi s-a parut o intrebare atat de personala. Nu are nici o logica dar ma simteam ca si cum, calculatorul este un paparazzi rauvoitor care se baga in viata mea si ma intreaba daca sunt fericita doar ca sa imi faca rau. E clar cat de mult m-a deranjat daca am ajuns sa scriu si sa postez asta. Oricum, sper ca daca va exista o data viitoare si voi fi intrebata acelasi lucru, sa nu mai reactionez si sa gandesc atat de pueril si sa stiu cum si ce sa raspund. Preferabil ar fi ca data viitoare sa nu se afle in circumstante 'cibernetice'. :))

P.S.: Inca ma chinui psihic sa aflu raspunsul.

Oamenii sunt consecinte

Omul este format din totalitatea circumstantelor in care s-a aflat in viata sa, totalitatea presiunilor prezentelor tututor oamenilor cu care s-a intalnit vreodata, puritatea sa ca om, originalitatea sa ca om si singura fiinta, unica in univers, totalitatea gandurilor sale, totalitatea obiectelor si a presiunii pe care o aplica ele in viata individului si totalitatea inamplarilor si urmarile acestora; asadar, oamenii sunt consecinte. Consecinte a ceea ce traiesc sau li se intampla, a ceea ce gandesc, a ceea ce mananca, a ceea ce vad si aud sau miros. Omul este ceea ce se aplica asupra lui, iar gandirea si personalitatea unui individ este adunarea tuturor gandirilor si personalitatilor persoanelor din viata sa, inca de la nastere si pana la moarte. Omul cu adevarat pur, cel neinfluentat de oameni, intamplari, trairi, viata, ganduri, simturi nu exista. Si daca ar exista, probabil ar putea sa mute muntii din loc cu doar o singura privire. Interesant este faptul ca indiferent de cat de asemanatoare sunt obiectivele ce il formeaza pe individ, acesta este intr-un sfarsit, diferit de un altul. Nici unul nu este geaman in comportament sau gandire, ori mimica, ori trairi. Trebuie sa presupun ca aici intervine puritatea si originalitatea fiintei umane, care nu se repeta nicicand insa totusi se pastreaza. Exemplu este omul cu multe greutati trecute si multe probleme in viata, dar ramas totusi binevoitor si dragut, insa si omul cu o existenta usoara, dorita de multi si totusi, el este ursuz, uracios si capricios. Asadar, oamenii sunt consecinte...

Visul

De cateva chipuri fericite si dragute am nevoie sa iau putin curaj, pentru ca va fi o fata trista in minus pe aceasta lume dupa ce un sarut mult asteptat se va prezenta. Pana la urma a fost ceva visat. A luat-o prin surprindere si s-a bucurat de el la maxim. O umplea de bucurie si se vedea clar asta. Pe ea trebuie sa o ti aproape, pentru ca altfel e posibil sa se intoarca grabita la visul ei. De ce? Inca are o frica in minte. Dar are nevoie sa iubeasca pe cineva. Eu nu am nevoie de o viata intreaga ca sa imi dau seama de asta, insa o pot astepta pe ea sa recunoasca. Promit ca asa e cel mai bine si ca ai nevoie sa iubesti pe cineva fato. Aculta-ma putin si gandeste-te, lasa visul cu sarutul si gandeste-te putin. Eu oricum niciodata nu am crezut ca trebuie sa umblu prin foc pentru tine, sau sa duc totul mai sus, insa pot sa incerc fara sa refuz. Eu stiu de fapt ce ai in minte si te las in pace pentru ca si tu sti ca eu stiu si ma lasi in pace. E ca un joc ciudat de placut dar fara logica. Intotdeauna a fost un singur moment decat pentru noi si acela a fost in visul tau care atat de mult ti-a placut. Ca si atunci cand ceva se intampla, dar nu cu adevarat pentru ca tu ai fost acolo de la inceput si pana la sfarsit. E posibil sa imi bubuie inima dar voi continua sa zic ce vreau si cred si cred si vreau ca visul tau sa se implineasca. Acum trezeste-te iubire...

Femeia indragostita: Da sau Nu???

Am citit pe un site un articol ce spunea ca femeia indragostita face lumea mai buna. Era un articol scris de un blogger filozof roman. Acest paragraf m-a pus pe ganduri pentru ceva timp si pentru ca am stat si am analizat logica si veridicitatea acestei vorbe, chiar am ajuns sa o cred. Femeile se indragostesc cu adevarat frumos. Si chiar se poate spune ca se cunoaste cand o femeie e indragostita. E clara toata povestea si amanuntele ei: zambet mai larg pe fata fetei, devina mai binedispusa, mai glumeata, pare cu capul in nori (desi, 'cu capul in nori' inseamna sa te gandesti la tot felul de bazaconii insa ea e de fapt cuprinsa doar de gandul la el; mereu acelasi gand), este mai agitata, devina mai iubitoare, si parca incepe sa se inteleaga bine cu toti din jur. Asa ca, da! Femeia chiar se indragosteste si se indragosteste frumos. Si intr-adevar face o lume mai buna pentru ca dragostea face parte din 'sentimentele bune' ale omului; este ceva ce produce schimbari majore asupra starii generale a unui om si asta este dovedit chiar si stiintific prin simplul fapt ca atunci cand un om se indragosteste, starea de bine pe care i-o produce partenerul, face ca in creierul nostru sa se petreaca cateva schimbari chimice, eliberandu-se "hormonii fericirii" ce ne fac pe noi sa -logic!-  fim mai fericiti. In consecinta totul se duce la o anvergura si mai mare in cel mai bun sens al cuvantului. Si stim ca omul fericit ii face si pe ceilalti fericiti, deci face un lucru bun. O femeie fericita chiar poate face lucruri mai bune, mai ales cand incepe gandeste tot felul de planuri pentru tot felul de ocazii, sau cand pur si simplu ajuta pe cineva care are nevoie. Insa cu prisosinta atunci cand cineva are nevoie de un zambet si o imbratisare si ea le ofera pentru ca este indragostita, deci fericita. Mi-ar placea si mie sa fac lumea mai buna prin dragoste. Va pup!

Arabica

Arabica ce-o am in minte,

Nu era ca celelalte

Ea nu era nicicum cuminte

Le putea avea pe toate.

Dialectica subtila, vorba dulce, armonioasa,

Glas de nimfa plictisita cu o fata prea-frumoasa;

Fata acoperita bine, de sal negru, transparent

Agatat cu fir de aur, atarnand pe langa piept.

Arabica ce-o am in minte

Cu un trup paralizant,

Ea nu era nicicum cuminte

Atunci cand il baga in pat,

Pe al ei seic aparte, TOT al Orientului cel mare,

Ce-o tinea cu  a sa putere, tratata ca o servitoare;

Servitoare preferata tocmai pentru a ei privire

De arabica pagana ce te duce in nestire.

Ochii negri, intunecati,

Prea-iubiti si desenati

Pe o fata maslinie,

Fata supusa-n ierarhie

Ca o fiinta blestemata,

Sa slujeasca fara plata

La curtile celor bogati

Ce se vor toti adorati

De femeile frumoase

Azi, ramase fara case

Din pricina celor bogati

Ce se vor toti adorati.

Arabica mea maslinie

Ea supusa-n ierarhie,

Cu o soarta blestemata

Sa slujeasca fara plata

A fost vanduta, cumparata

De om cu inima de piatra

Si adusa la palat

Seicul sa fie adorat,

De ea, o femeie frumoasa,

Ramasa acum fara acasa,

Caci altfel, aceeasi soarta

O va aduce inca o data,

In fata greului trecut

Ce scoate acum un sunet mut,

Transformand-o in pamant,

Ca cel pe care s-a vazut crescand.

Si-asa arabica mea-ntristata

A acceptat rusinata

Soarta sa mult-blestemata

Si tot ea, metamorfozata,

A devenit usor, usor,

Femeia data pentru amor.

A inceput prin a dansa

La mese, pentru a distra

Pe acei oameni bogati

Ce se vor toti adorati.

Si toata lumea-o observa,

Cand ea-ncepea a dansa

Cu trupul sau paralizant

Cu care il baga in pat

Pe seicul sau aparte

Ce-a gasit-o de departe,

Si-a adus-o la palat

Ca el sa fie adorat.

Arabica ce-o am in minte

Nu era nicicum cuminte

De aceea imi si placea,

Si mai ales cand unduia

Trupul paralizant cand dansa,

Cu clopoteii la picioare

Incepeau sa o masoare

Toti mesenii cei bogati

Ce se vor toti adorati.

Cu banuti bagati in par,

Cu sal atarnat de umar,

Par negru si buclat

Ajuns pan' la un sold lat,

Ce pe ritm se unduia

Si instantaneu vrajea

Privire de baiat, ori fata

In mare graba aruncata

La arabica mea blestemata.

Insa ea avea ceva,

Ceva ce nicicum nu facea:

Arabica mea nu saruta;

Pe alte buze parca astepta;

Pe alte buze dupa cum zicea:

Ce o vor face fericita

Si se va simti iubita,

Nicidecum de acel seic

Ce nu dorea mai nimic,

Decat sa fie adorat,

De amor mereu purtat.

Intr-o zi insa musafir la palat,

Eram eu, mereu carat,

De tatal meu, si el bogat

Ce vrea sa fie adorat.

Si ca orice om bogat,

Pe-a mea arabica-a observat

Iar la seic a rugat

Sa fie si dansul adorat

De aceasta femeie ce i-a paralizat

Mintea si sufletul pana aici purtat

De schimburi si negot, tocmai la palat.

Seicul a acceptat.

Pe arabica a anuntat,

Ca in aceasta seara

Dupa dansul de-odinioara

Va trimite dupa ea,

Strajerul omului bogat,

Ce se vrea si el adorat.

Seara, pe-ntunecate

Mergand arabica, pe aratate

Crezand c-ajunge la al meu tata,

M-am trezit eu dintr-o data

Cu acea frumoasa fata

Chiar la mine in salas,

Amestecat de acel paj.

Uimit de a ei goliciune,

Si ea plina de rusine

Du' sa plece incurcata

De intamplarea spurcata,

Insa eu nu am permis

S-am petrecut ca prin vis

Acea noapte minunata

Parca de noi asteptata.

Arabica m-a sarutat

Iar amandoi am uitat

De dureri si suferinte,

De vieti grele si dorinte.

Ne-am iubit si ne iubim

Si ca sa nu suferim,

Un plan mic am faurit,

Numai bun pentru fugit,

Arabica-mi sa fie libera,

Nu sunt putere tiranica

Ce o obliga la greu

Cum nu as fi facut eu;

Insa, seicul cel aparte

A descoperit in parte

Frumoasa mea ce vrea sa faca,

Si a reusit s-o atraga,

Intr-o capcana fatala

Dintr-o alta zi normala,

Transformand-o in pamant

Ca cel pe care s-a vazut crescand.

Si asa decapitata

A ramas a noastra fata

Cu chip masliniu, curat,

Cu par negru si buclat,

Cu priviri de nestemata

Si cu forma paralizanta.

Fata mea cea mult iubita

Ce va fi din nou unita

Cu al ei fiu de bogat

Fiu ce a ramas la pat,

Cand de moartea-i a aflat;

Bolnav murimund si necrutat

De moarte fiind intampinat,

Dar de arabica asteptat

Pe culmile unui vis curat,

In care ei s-au adorat

Si iubirea s-a-ntamplat.

Arabica mea ce-o am in minte,

Acolo va ramane vesnic cuminte;

Cu privirea sa pagana,

Si trupul ca de cadana,

Cu fata mult prea frumoasa

Si vorba dulce, armonioasa.

Arabica ce-o am in minte

Ea nu era nicicum cuminte,

Ea nu era ca celelalte,

Cu mine le avea pe toate.

Bineinteles frumos

A fost bineinteles frumos, dar la sfarsit a ramas decat urma unui ruj rosu aprins a unor buze mari, moi si muscate pe un chistoc de tigara subtire pe jumatate ars. Putea fi ceva diabolic si totusi nu; decat doua talpi reci sub o banca de lemn acoperita de o prelata maro si inca era bineinteles frumos. Sunt sigura ca a fost vina ei ca nu se va intampla nimic din particica de plan fagaduita. Era un bum sau ceva de genul pe o patura rosie, ea  stand singuratica si potolita ca o fecioara a singuratatii aruncata in consolare. Si acele picaturi transparente si moi, aproape invizibile pentru ceilalti o faceau sa se mire intr-un mod bolnavicios, si nu, nu plangea; doar canta bineinteles frumos. La fel de frumos ca acel ruj rosu aprins pe care l-a lasat pe chistoc cand a plecat grabita intr-o alta camera. Apoi, cand se va trezi de dimineata pentru un nou, mare nimic, se va descurca, dar cand se va intoarce iar in camera pentru un alt, bineinteles frumos ruj rosu pe un chistoc, nu se stie daca va mai reusi. Ii tremurau mainile de boala pe atunci, insa reusea intotdeauna sa se ridice de pe patura rosie pe care statea plictisita si bineinteles frumos. A venit mai tarziu el, ca o suta de lovituri de tun si a trezit-o parca la realitate. Se terminase tot visul cu rujul rosu, insa cu toate ca nu mai exista niciun vis, totul era inca bineinteles frumos.