Pe unde ai fost pribeaga fata,
De imi intarzii acum in prag?
Te-am asteptat intreaga viata,
M-am odihnit la drumul larg.
Stiam ca vei veni incet
Cu anevoie la final
Dar drumul stramt e si cel drept
Nu te-ai lasat luat de val.
Cand ai ajuns m-ai inviat
Caci moartea dormita in mine
Tristetea indata a plecat,
Nu mi-a urat: "Ramai cu bine".
Acum cand exaltata sunt
Iti spun ascuns si printre soapte
Drumul tau cel lung si crunt
M-a amagit noapte de noapte.
Credeam ca viata-mi va trimite
O alta fata pribegita
Dar tu esti tu, si ia aminte
La cat sunt de indragostita.
Eu plec cu sufletul-nainte
In marea vietii-nvolburata,
Caci fata ta mi-aduce aminte
De mostenirea mea curata.
Ma faci tot timpul sa traiesc
Mai mult decat stiam vreodata
Iar eu iubesc, si iar iubesc
Un suflet fara nici o pata.
Tu suflet drag, sa iei aminte
Ca drumul lung e cel mai greu;
Pe el, cel care vrea si simte,
Il vezi, si spui: "E doar al meu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu