Stii senzatia pe care o ai cand iti merge bine de ceva vreme si dintr-o data primesti inca o palma de la viata? Sau cand ai problema dupa problema , incat obosesti psihic? Cum se numeste treaba asta in termeni filosofici? Legea compensatiei? Destin, sau ceva de genul?
Oamenii au fost atat de speriati incat au
ajuns sa dea nume problemelor, inca dinainte ca ele sa existe.
Trebuie sa fim putin realisti si sa ne dam
seama cand trebuie sa luptam si cand nu. Exista o selectie naturala intre ceea
ce ne este de folos si ceea ce ne complica existenta. Cateodata lucrurile pur
si simplu se intampla! Nu cred in destin , in coincidente, noroc si ghinion,
dar pot spune cu mana pe inima ca uneori scenariile pe care le traiesc ma fac
sa imi doresc sa cred in ele.
Deseori am impresia ca nu vom reusi
niciodata sa fim fericiti. Suntem prea obsedati de control. Vrem sa detinem
monopolul asupra fiecarui aspect al vietii personale si adevarul e ca doar o
fractiune foarte mica din ceea ce ni se intampla depinde de noi. Exista zeci de
alti factori; stiu ca e o afirmatie care te face sa iesi din zona ta de
confort, dar este adevarul. Viata noastra depinde mult prea putin de noi, dar
atat cat putem, trebuie sa o facem mai buna, mai de calitate.
Nu cumva cu totii ne dorim sa traim fara
sa avem remuscari, resentimente sau pareri de rau? Ma intreb care este
ingredientul secret pentru o astfel de viata…
Nu ne dorim perfectiune, dar ne dorim un
trai bun. Cu cat invat mai mult imi dau seama ca putem sa atingem asta, dar ne
trebuie cateva atribute care sunt de fapt cea mai grea parte a ecuatiei. Un
suflet curat, pace, prietenie, sentimente adevarate, si cel mai important dintre
toate…multa dragoste… Cine le mai are in ziua de azi?
Voi cum o sa va castigati fericirea?
2 comentarii:
Cred ca te inteleg . nu sunt cine stie ce personalitate in viata asta , dar uneori vreau mai mult decit pot sami permit, vreau mai multe lucruri , si stiu ca nu sunt dumnezeu dar sunt eu , si eu sunt cibeva care poate schimba ceva , care nu va da inapoi oricit de greu ar fi . Am invatat multe lucruri in cei 15 ani ai mei ,dar uneori am impresia ca nu stiu nimic.viata e scurta si noi trebuie sa o traim cum trebuie. Zimbind si spunind mereu ceea ce simt , asta inseamna sa traiesti ,cum trebuie.
Cred ca te inteleg . nu sunt cine stie ce personalitate in viata asta , dar uneori vreau mai mult decit pot sami permit, vreau mai multe lucruri , si stiu ca nu sunt dumnezeu dar sunt eu , si eu sunt cibeva care poate schimba ceva , care nu va da inapoi oricit de greu ar fi . Am invatat multe lucruri in cei 15 ani ai mei ,dar uneori am impresia ca nu stiu nimic.viata e scurta si noi trebuie sa o traim cum trebuie. Zimbind si spunind mereu ceea ce simt , asta inseamna sa traiesti ,cum trebuie.
Trimiteți un comentariu