Te amuza si nu te lasa in pace;
Iti tine respiratia si te aduna chinuita,
Ademeneste si te lasa uluita.
Vorbeste dens si clar
Atunci cand o lacrima iti aduce in dar,
Apoi te poarta usoara si cuminte
Cand deja s-a saturat de cuvinte.
Nu te mai iubeste ca inainte
Insa ar mai vrea sa te alinte,
Cu o morbida floare colorata
Mirosind a batrana imbalsamata.
Ideea e ca te stie printr-o privire pudica
Si cand ea cu un suras te spinteca,
Eu vin si te salvez cumpanitor
Si poti iesi apoi in fata tuturor
Si vei povesti carte de intelepciune
Despre veridica si draguta minune.
Curand vei topai de bucurie
Cand o vei vedea adunata in feerie,
Si vei crede ca ai ajuns in rai
Pentru ca iti va adresa putin din al ei grai.
Dar fi atent cu acest limbaj
Silabisit agramat prin creionaj,
Cand se arata cu adevaratele cuvinte
Devine arma acrobatica si mortala pentru a ta minte.
Si nu se va linisti pana nu te va sti cuminte
Intre cele patru reci scanduri, pamantul peste tine sa se perinde.
Ideea e ca putina lume stie,
Momentul cand va veni sa se prezinte;
Nici faptura mica neblestemata
Nu poate sa afle despre poezia cu cuvant de nestemata,
Insa va veni o zi curata
Cand cineva va spune de indata,
Ca el a cunoscut credul,
Fiinta fatidica cu corp ca de pendul;
In jurul axei mele de minte nemasurata,
Fiinta fatidica din mintea mea creata.
2 comentarii:
am observat ca ai o exprimare foarte elevata. eu una imi scriu gandurile si tot ce-mi vine in cap in mod direct si cu cuvinte simple uneori chiar cu injuraturi pentru ca asa imi sta in fire. oricum multumesc pt. ca apreciezi totusi ceea ce scriu pe blog si pentru ca mi-ai adaugat blogul la favorite. :* daca nu ma insel ai fost la scoala 5, nu? :-?
hehe tin minte faza. :)) da' sa mor daca stiam ce aveti cu mine. :)))
in Constanta, esti la Mircea cel Batran? :]
Trimiteți un comentariu