Tudor Arghezi- Dragoste tarzie

da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
inim-ar spune da, cugetul nu.
te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
si sa ma arda in dogoarea ta.
de unde te-ai ivit sa ma-mpresori
cu-atatea stele si cu-atati fiori?
nu ti-ai dat seama, si de-abia
vedeam si eu ca ai putea
sa fi copila mea.
simtirea dragostei, ades nebuna,
razlete streine le-mpreuna,
si varstele le face deopotriva.
femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
esti tanara, trufase si frumoasa.
ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
de toti ai tai, de toti ai mei,
jertfiti unei femei.
ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
sa mi te dai ca versurile mele.
betia ta prinsese de o data,
si vreai sa fi a mea detot si toata,
calcand o pravila, uitand
ca ai iesit din rand.
si te-am facut sa suferi, stiu,
in ce aveai in tine mai zvacnic mai viu.
m-am prefacut ca nu-nteleg,
ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
poti sa blestemi si sa ma certi,

si departarea care iti ascunde, cu plansii ochi, si coapsele rotunde.