Pantofii mei :))

Inventiva mea profesoara de romana, L.M. ne-a dat intr-o ora oarecare o tema pentru acasa. Si aceasta tema trebuia sa fie o compunere cu titlul 'Pantofii mei'; insa nu titlul era important ci continutul, care trebuia sa cuprinda cateva elemente de limba si comunicare. "Profa" a incercat sa ne testeze prin aceasta compunere capacitatea de a scrie si in acelasi timp de a reusi sa atingem scopul temei care era destul de greut. Ideea e ca am vrut sa fiu putin mai originala si sa scriu ceva haios, iar feminista (atentie! am spus feminista nu feminina!) din mine s-a legat de ce se leaga feministele cel mai des: de baieti. Cand am citit cu voce tare compunerea, in clasa, colegii mei au facut niste ochi mari si imposibili si credeti-ma ati fi vrut sa le vedeti figurile ofticate si surpinse :)). Compunerea suna cam asa:
Conversatie la telefon intre 2 prietene:
    -Lasa-ma sa iti povestesc in continuare: "-Mai ai 15 minute si intri. Grabeste-te!
-Stai sa imi pun pantofii si ies, strig eu presata de timp." Grabita imi trag in picioare acea pereche neagra, lucioasa, extraordinara pereche de pantofi cu toc si ies din cabina de machiaj intr-un suflet. "-Si acum doamnelor si domnilor,castigatoarea premiului 'Cel mai bun biologist' ii revine doctorului Jasmine Crawford." Entuziasmat, Gabriel indica spre cortina de unde trebuia sa ies si ma aplauda puternic. "-Buna seara. Ma bucur sa ma aflu aici alaturi de voi..."
    -Ohhh... Jasmine, treci peste asta. Imi pierd rabdarea.
    -Bine, bine.Imi tin discursul , plec de acolo si in drum spre casa ma opresc la o cafenea, asta bineinteles, dupa ce m-am dus la magazinul de incaltaminte si mi-am cumparat cateva perechi extraordinare. La cafenea, am dat comanda si privind linistita in jurul meu vad un cuplu. Parea ca se potrivesc, insa mi-a atras atentia faptul ca aveau o problema.
    -Care? ma intreaba Miranda cu  un ton curios, aproape tipand la telefon.
    - Ha ha chicotesc eu. Baiatul era un misogin. Vezi? Obsesia mea pentru pantofi nu este nefondata. Barbatii sunt ca pantofii: foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon, daca ii iei pe cei nepotriviti s-ar putea sa te bata, oricat le-ai vorbi nu devin mai maleabili, iar unii chiar merita lasati la usa. Serios, se purta ingrozitor.
    -Pai ce facea?
    - Ii vorbea urat si... Alo? Ma mai auzi?
 Hmmm...cred ca s-a intrerupt conexiunea, imi zic eu. Cobor la receptia hotelului in care ma aflam,  unde se afla un domn care cu o expresie plictisita, se uita la mine si cu o voce aproape stinsa de atat dezinteres ma intreaba ce doresc.
Ii spun ca mi s-a intrerupt o convorbire importanta si ca vreau sa stiu ce s-a intamplat. Imi face semn cu degetul sa il urmez si il insotesc pana la biroul celui care se ocupa cu telecomunicatiile. Intre timp Miranda ma suna:
    - S-a intrerupt. Spune in continuare.
    - Cum iti spuneam: eram mirata de ce se intampla si culmea este ca baiatul m-a observat, si-a lasat prietena cu o expresie inefabila pe fata si vine langa mine pentru a ma convinge sa iesim odata. Asadar Miranda, barbatii chiar sunt precum pantofii: care iti plac te costa, cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu intra, unul singur e de ajuns doar pentru cenusarese si cel mai important, toti trebuie calcati in picioare.
    - Ha ha ha... se aude din receptor. Miranda rade isteric.
 Fetele si-au continuat entuziaste conversatia timp de multe ore, iar obsesia Jasminei pentru pantofi o poarta in continuare prin multe alte episoade haioase ale vietii ei.

Cam asta e compunerea mea cu accent feminist :)) baieti sper din tot sufletul sa va simtiti :)) comentare placuta