"Sunt lucruri care se vad cu ochii, se pot simti cu inima si inchipui cu gandul, dar cu graiul omenesc nu se pot spune" zicea Slavici in romanul 'Mara'. Sustin aceasta vorba. Este ca atunci cand te intelegi cu o persoana din priviri...cand nu mai este nevoie de alte adaugari fizice pentru a obtine o conexiune benefica de comunicare si nu numai. Dar ce se intampla atunci cand prea multe lucruri sunt spuse? Voi da un exemplu real, actiune intamplata contemporan si autohton: o familie trece printr-o perioada nefasta. Au anumite probleme. In casa, tatal, cele 2 fiice, bunica, se cearta. De fata este si un verisor mai mic al fetelor care nu are nici o legatura cu ce se intampla in acea casa, si totusi stie care sunt problemele familiei si ce le cauzeaza. In timpul certii totii membrii prezenti incep sa planga: tatal, fetele, bunica, pana si verisorul cel mic. De ce? Ma gandesc ca poate prea multe au fost spuse. Toti vrem sa ni se spuna adevarul in fata, insa nici nu il putem suporta prea bine. Este parca o povara prea mare, ori noi, ca persoane fizice insa si ca fiinte dam intotdeauna dovada de o putere extraordinara, si cu toate astea cand este vorba de egocentrism, subiectivismul nostru ne duce pana la extrema in care 'ne punem in fund' si devenim negativisti; parca masinarii de spus 'nu'. Si facem orice cand cineva ne spune direct, fara sovaiala, adevarul in fata, ca sa demonstram contrariul pentru ca nu avem curajul necesar sau energia necesara pentru a recunoaste ceea ce de fapt este atat de evident. Si ne este atat de frica de urmarile neascultarii noastre fata de adevar sau dimpotriva, suntem atat de indolenti fata de ceea ce trebuie si e corect sa fie, incat ne transformam in adevarati profesionisti in a da argumente care sa ne demonstreze nevinovatia sau care macar sa convinga oponentul la oprirea disputei. Bineinteles, pentru ca este un lucru gresit, duce la alte lucruri gresite, datorita legii reactiunii, astfel, in majoritatea cazurilor cand ceva asemanator se intampla, 'acuzatul' isi auto-vadeste spusele, devenind decat un patetic mincinos, si totul pentru ca atunci, candva, nu a fost destul de matur si nu a avut destul curaj pentru a recunoaste adevarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu